You, wonderful girl...!

Cunosti ziua aceea cand simti ca sufletul tau a intalnit persoana potrivita pentru tine? ..Si ca totul e asa de complicat?
Iti mai aduci aminte cum e sa simti in stomac senzația că niște fluturi mișună continuu in interior?
...Totul e ca si cum ai simti ca inca esti un copil care se îndrăgostește pentru prima oara. ...Crezi ca de tot ceea ce ai nevoie in acel moment e prezenta ei...si atât. Asta face totul.

E senzațională...si complicat de complicată. E complicată prin simplul fapt ca e unică...are tot ce-i trebuie unei fete care își poate primi cu ușurință eticheta de "minunată". Are un zâmbet care te cucerește încă de la prima întâlnire...naturalețea ei te face sa o dorești cu fiecare secunda care se scurge privind-o. Are o bunătate in suflet de ar putea ajuta un popor intreg intr-un timp extrem de scurt. ...sărutările ei nu fac altceva decat sa-ti transmită un fior placut care iti traverseaza tot corpul din cap pana in picioare...te topesti pur si simplu dupa ea.

Nu poti sa nu te gandesti la ea zilnic. Pentru ca de cand incepi sa interacționezi cu ea, devine instant oxigenul de care ai nevoie pentru a supraviețui.
Nu stie si nu poate sa aiba pic de rautate in ea...
Tind sa cred ca sufletul ei e facut din ciocolata, pentru ca e extrem de dulce prin tot ceea ce spune...ce face...e extraordinara.
Toti cei din jurul ei o indragesc...e persoana de care oricare dintre noi ar avea nevoie in viata lui...prin felul ei de a fi si prin stilul ei de viata, ne invata foarte multe.
Adora oamenii minunati, si mai putin pe sine.
...Privirea ei iti spune de la cativa kilometri departare cat de adorabila poate fi. Are un suflet de copil si o maturitate iesita din comun. Viata a maturizat-o foarte tare si a invatat-o sa gandeasca ca un "om mare".

Iubesc sa stau de vorba cu ea...pentru ca nu ma poate face decat sa-mi doresc sa petrec din ce in ce mai mult timp alaturi de ea...sa invat sa fiu un om mai bun, cu un suflet mare (iar eu chiar am nevoie sa invat asta).
..Ador sa o strang in brate... pentru ca nimic nu se poate compara cu o imbratisare de'a ei. ..e ca si cum soarele te'ar îmbrățișa cu razele lui călduroase după o iarna friguroasa si rece.
E asa frumoasa...si are un corp de invidiat...
...Cochetează foarte bine cu moda, iar vestimentatiile pe care le adopta nu fac altceva decat sa te indragostesti si mai tare de ea.

E tot ceea ce'si poate dori un barbat...e ea, si asta spune totul. Ti-ar trebui o perioada destul de lunga sa apuci sa o cunosti pe de'a intregul...sa-i cunosti multitudinea de calitati pe care le detine.

Oricine are nevoie de ea in viata lui...chiar si eu, pentru ca:
Ador sa o sarut...
Ador sa o simt aproape...
Ador sa o tin strans in brate...
Ador sa-i simt parfumul dulce...
Ador sa petrec cat mai mult timp alaturi de ea...
Ador sa o privesc...si sa-i admir zambetul cuceritor...
Ador...sa o ador!

...De ziua mea!

                                            (sursa: http://aquamanoceandefender.blogspot.ro)


...In cateva minute voi mai rupe o fila din calendarul vietii, odata cu alt an ce a trecut foarte repede... parca mai ieri era 25 noiembrie 2012...timpul e cel mai important factor al supravietuirii noastre, pentru ca el ia deciziile cele mai importante, in locul nostru.
...Cred ca multi din prietenii mei (care apropo mi-au fost alaturi acest weekend si le multumesc pe aceasta cale) stiu ce imi doresc cel mai mult de ziua mea...mi-o doresc pe ea (nu interpretati gresit, daca nu cunoasteti subiectul) si poate la fel de mult imi doresc sa fiu sanatos alaturi de familia mea minunata si super prietenii mei..atat.
...Nu vreau averi, nu vreau palate, vreau doar sanatate. Ultimele cazuri care s-au intamplat in jurul meu pe parcursul acestui an care a trecut, m-au facut sa constientizez ca nu e nimic mai important pe lumea aceasta decat sa poti vedea lumina zilei de maine. ...imi doresc sa fiu fericit...sa ma bucur de orice clipa a vietii ca si cand ar fi ultima. ...mi-e dor sa iubesc, sa ma dedic unei singure fiinte dragi mie.
...Imi vine sa plang...pentru ca primesc de la viata mult mai mult decat merit, si nu ofer nimic in schimb...nu rasplatesc nimic, cu nici o fapta buna. ...pot chiar sa marturisesc ca nici credincios nu mai sunt, pentru ca ori mi-e lene, ori uit ca duminica se mai merge si la biserica. ..am uitat cum e sa mai tii si post... m-am prostit de tot...sunt un pacatos incurabil si, totusi imi doresc sa fiu inconjurat de oameni buni, cu suflet mare.

Weekendul acesta, poate ca a fost unul dintre cele mai frumoase weekenduri petrecute de pana acum...am petrecut o seara minunata alaturi de o parte din prietenii si colegii mei...am petrecut cateva clipe alaturi de o persoana pe care o indragesc enorm de tare...o persoana pentru care as fi in stare sa fac orice, numai ca sa o vad fericita.

...Ce mi-as mai putea dori de la viata cand am o familie frumoasa, prieteni minunati, un job extraordinar si sanatate???

PS: Postul acesta este un pamflet si trebuie tratat ca atare! :)) 

...Come on dear Christmas! I'll waiting you...

...Astazi mi s-a facut un dor nebun de spiritul Craciunului. ...de febra sarbatorilor de iarna. ...de nasul inghetat si de canile cu vin fiert. 

Parca imi aduc aminte si acum de perioada copilariei, cand asteptam Craciunul ca painea calda. Ma apucam cu cateva saptamani inainte sa invat colinde (nu uzualul "Domn Domn Sa'naltam..!"), pentru a merge pe la rude sa fac bani :). ...deja imi faceam planurile referitoare la gadget-ul pe care vreau sa mi-l cumpar si cam pe la ce rude ar trebui sa ajung...ma orientam intotdeauna catre cele care stiam ca vor "cotiza substantial de bine".  Era asa frumos!...ma trimitea mama la cumparaturi si de fiecare data ramaneam cu cate un rest de bani pe care il puneam acolo in carte, ca sa strang suma necesara pentru a-mi cumpara acel lucru mult dorit... 

...De ce il puneam in carte?...pentru ca ascundeam banii de sora mea :). Nu ca aveam vreo teama ca mi-i poate fura, ca nu avea cum, doar ca nu vroiam sa stie ca am mai multi bani stransi decat ea. 

..Chestia asta cu colindul era asemanatoare cu nuntile din ziua de astazi. Eu mergeam la anumite rude si prieteni de familie, de la care primeam diverse sume de bani, iar mama saraca trebuia sa contribuie si ea in egala masura catre copii acestora, care veneau si ei la randul lor sa ne colinde... cred ca bunica era singura la care nu se aplica aceasta "compensare" :)) . Asa e si cu nuntile romanesti din ziua de astazi (in cea mai mare pondere, ca sa nu generalizez)...te duci la x la nunta, ca sa vina si el la nunta ta. ...e ca un imprumut rambursabil in timp...depinde acum de perioadă, ca uneori te rogi sa nu se mai insoare prietenul tau, ca sa nu mai fii nevoit sa-i dai inapoi banii pe care ti i-a dat el la nunta. ...poate ca exagerez putin, dar in mare masura, asa stau lucrurile. 

...Odata cu trecerea timpului, parca acest spirit al sarbatorilor de iarna, dispare usor, usor. Nu prea ne mai pasa sa ne ajutam mama la gatitul bucatelor alese sau la curatenia generala, pentru ca nu stim cum sa fugim mai repede pe nu stiu ce partie de pe Valea Prahovei, pentru ca e la moda sa-ti dai check-in pe partie. ..pe stilul : "Te pup mama de pe partia Y, spor la gatit!...De'abia astept sa vin acasa sa mananc niste sarmale gustoase cum numai tu le gatesti!"

...Se pare ca nici natura nu ne mai ajuta sa intretinem acest spirit...pentru ca m-am saturat de "Craciun-uri pe ciment", fara zapada. ...m-am saturat si de banalii colindatori care vin si imi "domnesc in continuu", de zici ca doar Domn Domn Sa'naltam au invatat! 

...Cu toate aceste lucruri negative, inca mi-e dor de Craciun. Mi-e dor sa ma intalnesc cu prietenii din copilarie si cu fostii colegi de liceu, sa stam la povesti si la depanat amintiri. Mi-e dor de instalatia de brad, care clipeste multicolor... Mi-e dor de o bataie cu bulgari de zapada. 

...Mi-e dor de iarna!...dar nu si de frig...

Tu, frumusețe...

...Postul acesta este pentru tine...tu cea care mereu le raspunzi celor din jurul tau cu un zambet gingas, ori de cate ori interactionezi cu acestia. 

...Astazi poate am petrecut cele mai frumoase minute (sau chiar ore) din viata mea, alaturi de o persoana pe care nu doar ca o ador, ci o consider idealul de fata...stiu, suna absurd, dar daca ati cunoaste-o, sigur mi-ati da dreptate.  ...Pe tot parcursul acestor minute, am lasat deoparte felul meu glumet de a fi si, am trecut in faza de seriozitate, lucru ce nu ma caracterizeaza foarte tare, dar care m-a ajutat sa-mi impartasesc o particica mica din viata mea.  ...ma privea atent cu chipul ei angelic si dulce...sa fi vazut cum savura orice fraza pe care o spuneam ca si cum ar fi facut parte din poveste. ...nu stie sa fie falsa, pentru ca are o singura față, aceea in care este ea insasi in orice ipostaza si moment al vietii ei.

...E genul de fata care stie sa fie dezinvolta, simpatica si delicata in acelasi timp, fara a face parte dintr-o sceneta de teatru...Are o frumusete si o gingasie interioara care nu face altceva decat sa te cucereasca pe de'a intregul. ...Ochii ei caprui exprima o bunatate iesita din comun... iar frumusetea ei e de nedescris.

...Vocea ei e atat de suava, de se vede de la o posta' ca aceasta fiinta nu are cum sa-ti exprime altceva prin ceea ce rosteste, decat ca universul tau se poate schimba in bine chiar si pentru cateva minute, pe care le petreci conversandu-va. Are un simt al umorului educat si se integreaza perfect in orice grup prin felul ei simplu de a fi. ...are o personalitate puternica, chiar daca nu se iubeste/apreciaza pe cat ar trebui sa o faca. E dedicata mai mult persoanelor dragi din jurul ei...unde se implica atat sufleteste, cat si fizic. ...Dar in schimb are o ambitie de fier...cel putin din exterior asa arata. ...sunt constient ca va ajunge departe pe toate planurile in care activeaza si in toate domeniile in care va aplica.

...e genul de fata de care orice barbat ar avea nevoie, pentru ca ai foarte multe lucruri pozitive de invatat de la ea...pur si simplu iti insufla nu numai pofta de viata, ci te face in acelasi timp sa lupti din ce in ce mai mult cu tine insuti pentru a o putea "ajunge din urma"...si eu am nevoie de ea...si sufletul meu de altfel. 

Am vorbit eu mai mult decat ea (cred ca si din cauza defectului profesional), cu toate ca mi-as fi dorit sa-i ascult vocea si mai mult...nu stiu, dar simt ca as putea sta la infinit sa o ascult. Daca apuci sa o cunosti, chiar si pentru putin timp, iti vei da seama ca fata asta trebuie/merita prețuită pana in măduva oaselor...pentru ca e speciala si minunata doar prin felul ei de'a fi si prin multitudinea de calitati pe care le detine.

Nu am cuvinte sa exprim ceea ce simt pentru ea, pentru ca nu exista instrument care sa poată "măsura" acest sentiment...e ceva ce nu am mai simtit niciodata pana acum pentru nicio fata...simt ca pentru mine, ea reprezinta "bucuria sufletului"... si nu as face altceva, decat sa-i ofer tot ce am eu mai bun, pentru a o face fericita/implinita in felul meu...pentru ca astfel fericirea mea ar depinde de fericirea ei.


La plecare, m-a pupat prieteneste pe obraz... o priveam atent si imi venea sa o sarut...sa-i simt dulceata buzelor ei moi si delicate, dar...

...Iubesc femeile si punct!

Femeia...cine o mai intelege? Ea e un bun necesar barbatului si vice versa.

Am iubit si am sa iubesc mereu femeile, pentru ca imi plac. Ce urasc la marea majoritate dintre ele, e faptul ca mereu asteapta sa faca al doilea pas, si niciodata pe primul...e o conceptie proasta pe care si-au setat-o in cap inca de la nastere tind sa cred. ..."Pai cum, de ce sa ma bag in seama cu el?..sunt fata, el trebuie sa faca primul pas!"... nici nu ai idee cat de mult le place sa fie abordate si sa primeasca multa, dar foarte multa atentie. 

Nu spune nimeni ca noi, barbatii, trebuie sa lasam educatia de acasa si sa nu fim gentlemani, asa cum cere specia. ...dar noi macar mergem dupa instinct....frate, daca simt sa ma duc la ea sa-i spun ca e foarte buna si ca as vrea ca diseara sa impartim acelasi pat in cadrul unei partide nebune de sex...ma duc si-i spun, chiar daca risc sa ma trezesc cu o palma sau sa fiu etichetat drept afemeiat (...asta daca nu e deja implicata intr-o relatie cu un alt barbat).

...In schimb ele, femeile, au uneori (adica in cea mai mare parte) un orgoliu care castiga mereu in fata dorintei/placerii. ..multe dintre ele, te-ar lua direct si te-ar duce la ele acasa sa "consume" o partida de sex alaturi de tine si de un vin bun....dar orgoliul isi arata dintii, si ezita sa faca asta. Am simpatizat intodeauna femeile care au luat totul ca pe o experienta si au facut ceea ce au simtit/vrut in acel moment...e palpitant, si provocator in acelasi timp. ...consider ca viata e monotona daca si lucrurile sexuale care se petrec intre oameni sunt monotone...asta nu inseamna ca totul se rezuma la sex intr-o relatie...nu, dimpotriva...dar o relatie fara compatibilitate sexuala e ca mancarea fara sare. ...probabil ca dieteticii sau cei care tin regim acum, imi vor spune ca am in cap numai sex...si atat :))

Mi-aduc aminte si acum (cu placere) de o noapte nebuna petrecuta alaturi de o femeie ce detinea o pofta de sex mai mult decat saturată...trăia orice partida de sex petrecuta alaturi de un barbat, ca si cum ar fi fost ultima din viata ei...si astfel dădea/oferea tot ce avea ea mai bun. ...poate ca fetele din jurul ei o catalogau drept curva, dar nu e nimic rau sa-ti placa sa intretii contacte sexuale cu barbati diferiti... pentru ea totul era o descoperire...fiecare barbat era un nou univers din care invata sau nu ceva benefic. 

...nu sunt nici golan, nici aventurier...dar imi place in schimb sa-mi traiesc viata intr-o tema cat mai activa, in care distractia si adrenalina sa fie punctele forte. ...pot, si imi doresc sa o traiesc si doar alaturi de o singura femeie...dar poate ca "efectul 25" (vorba unuia dintre cei mai buni prieteni ai mei) isi face aparitia, si atunci devin o persoana dificila cand vine vorba de femei...stiu ca nu am dreptul, pentru ca ar trebui sa ma uit intai in oglinda la persoana mea...dar o fac, ca imi place si ca sunt arogant. 

Multa lume ma intreaba ce asteptari am eu de la o femeie?!...buna intrebare. Raspunsul se mai regaseste si in alte postari de'ale mele, dar ma repet: ...pentru mine femeia reprezinta ceva special. Eu chiar o vad ca pe un lucru sacru/sfant si, mi-as dori ca ea sa ma faca in orice moment al vietii noastre sa o doresc din ce in ce mai mult. ...sa vad la ea in fiecare zi ceva nou...imi plac femeile creative, atat in viata sociala de zi cu zi, cat si pe plan sexual. Daca e inteligenta, mai are o bila alba...imi plac femeile care detin un vocabular bogat si care ecpliseaza in cadrul unor discutii de grup si nu numai...pe cele care conduc si un business, le ador chiar. ...mi-ar placea ca femeia cu care imi impart veacul sa fie mai inteligenta deca mine...astfel m-as auto-motiva sa muncesc mai mult si sa acumulez cat mai multa experienta atat de la ea, cat si de la cei din jur...daca e si matură, mai are o bila alba....imi plac femeile cu experienta de viata. 

..plus de asta, cui nu-i plac femeile frumoase?...iubesc femeile care au forme...iubesc femeile care prin insusi trupul lor exprima o arta...iubesc femeile care isi exprima naturalețea in cel mai provocator mod. 

...Iubesc femeile si punct!

Unde esti?..ca eu inca te caut!

...Satul de societatea românească in care Ghiță ciobanul apare pe toate posturile tv, iar pitzipoancele isi arata țâțele si curul pe facebook doar pentru a strânge cat mai multa popularitate, nu stiu ce sa mai cred nici in ceea ce priveste propria-mi persoana. Nu stiu daca aceasta societate in care traim imi influenteaza viata in vreun fel negativ sau eu sunt prea increzator sau arogant cu cei din jurul meu.

Am o perioada destul de lunga de timp, de cand simt ca singuratatea ba imi este astazi prieten si maine dusman si vice-versa. ...chiar nu pot sa inteleg ce se intampla cu mine. Cei din jurul meu imi zic mereu, ba chiar unii imi reproseaza, ca ma axez prea mult pe job si ca nu incerc sa-mi fac o viata personala de cand m-am despartit de fata care cu bune si cu rele mi-a fost alaturi aprox. 4 ani de zile. Si da, au dreptate...dar eu asta imi doresc acum, sa ma dedic strict carierei profesionale si ultimului an de master pe care il mai am de urmat.

...Multi dintre voi ați spune acum ca e imposibil sa iti doresti doar cariera profesionala, fara ca macar sa simti in linii mici nevoia unei vieti personale, a unui suflet care sa te sarute dulce cand te trezesti si sa-ti spuna un "buna dimineata" suav...as minti daca as nega acest lucru, dar in aceeasi masura nu caut persoana respectiva, pentru ca ori nu sunt pregatit sa fac asta, ori sunt destul de pretentios la acest capitol si e posibil sa nu o gasesc in momentul in care o caut...si astfel sigur as abandona aceasta pista. Eu sunt genul de persoana caruia ii place sa lase timpul sa decida destinul unei persoane si sa intervina doar atunci cand trebuie si este cazul.

Am intalnit atatea fete bune...cand spun bune, ma refer la calitati precum: cuminti, inteligente, familiste, dedicate, ambitioase, sufletiste...dar nu stiu...parca niciuna nu merita sa sufere din cauza mea, pentru ca in momentul de fata consider ca eu chiar nu stiu sa intretin o relatie...dar mi-e dor sa fac asta...mi-e dor sa iubesc, sa impart momentele si putinul timp liber pe care il am cu o persoana caruia sa-i fiu confident/prieten/iubit, toate in acelasi timp.

...Tu ai alergat vreodata dupa ceva ce stiai sigur ca nu ai cum sa-l ajungi niciodata?... eu da, pentru ca asta e definitia sperantei. ..speranță, pe care fiecare dintre noi in orice moment de cumpănă, ar trebui sa nu o pierdem. ...sa continuam sa luptam sau daca nu e cazul, sa asteptam sa ne "vina randul". Un prieten bun imi spunea mereu ca indiferent de ceea ce spun sau cred cei din jur, sa lupt neincetat pentru orice lucru pe care mi-l doresc cu adevarat, pentru ca viata e o insiruire de sperante, presarata cu visele care ne dau elan sa nu ne dam batuti...care ne tine treaza clipa ce dorim sa se termine cu un happy-end.

Ca si voi de altfel, si eu am intiparit in minte modelul de fata pe care mi-o doresc alaturi...in fiecare seara inainte sa adorm, parca o vizualizeaz in gand...si niciodata nu isi arata chipul. Ce mai stiu despre ea, e faptul ca detine o maturitate peste limita, are un suflet mare, e ambitioasa si nu am auzit-o niciodata pana acum sa spuna "nu pot".

...Inca te caut si, sper sa te gasesc curand!...sau poate te-am gasit deja si nu imi dau seama ca tu imi esti deja alaturi...

...si "accidentat", si luat de prost...doar traim in Romania!

Si nevinovat si bagat in câcat...cum?...va rog cititi intamplarea de mai jos: 

Joi, 25 iulie 2013, ora 18:15…eram impreuna cu GM-ul companiei la care lucrez intr-o intalnire cu un potential client. …deodata, se aude o bubuitura foarte puternica. …sarim cu totii ca arsi de pe scaune, sa vedem ce s-a intamplat. Cand ne uitam pe fereastra, vedem un Logan alb de la o firma de paza acrosand un Land Rover parcat. Am respirat usurat pentru ca masina mea era parcata fix in fata suv-ului. Stam cateva minute, in care observam faptul ca din masina firmei de paza coboara doi tipi tinerei, brunetei amandoi cu un fizic atletic (“bine facuti”), soferul fiind ranit la mana dreapta.

…ne asezam la masa pentru a ne continua discutia…eu fiind ala norocosul la spusele sefului meu, ca de’ masina mea nu a patit nimic. Peste cateva minute, o colega indrazneste sa ne deranjeze si intra in sala de conferinta pentru a ma anunta ca masina mea a fost “calarita” in impact de suv-ul ce se afla parcat in spatele ei. Cu scuzele de rigoare si lasandu-l pe colegul meu sa continue si sa inchida discutia, am coborat ca fulgerul la locul incidentului sa vad in ce stare este masina mea si sa aflu ce s-a intamplat de fapt. …Cand cobor, toate bune si frumoase: ambulanta sosise intr-un timp f.scurt, venise si un “agarici” de agent rutier pe motor la fata locului.

…intreb si eu prin stanga, prin dreapta pe la lume ce s-a intamplat, iar apoi decid sa merg sa vorbesc cu DOMNUL AGENT. …dansul imi spune ca soferul a fugit de la fata locului, iar pasagerul din dreapta este ranit la mana dreapta si se afla in ambulanta, urmeaza sa fie transportat la spital. ..cand a spus lovit la mana dreapta, am facut imediat legatura: dupa impact, la 5 sec dupa ce m-am ridicat de pe scaun, l-am vazut pe soferul Logan-ului cum se tinea de mana dreapta si acuza dureri groaznice (concluzii trase dupa mimica fetei). …am zis, lasa frate ca face Politia Romana dreptate…ca il vazusem pe agentul asta foarte incordat asa, iritat de faptul ca soferul a fugit de la locul accidentului. Am asteptat ca prostu’ (si nevinovat) 1h sa vina cineva de la firma de paza. ….Aaaa scuze, am uitat sa mentionez ca pana sa vina un reprezentant al firmei de paza, DOMNUL AGENT a sunat la dispecerat sa intrebe cine este inregistrat pe tura de astazi sa conduca masina cu nr de inmatriculare x…aia, mai proasta ca el, de fapt mai desteapta, a spus ca nu stie nimic, ca ii pare rau si ii inchide telefonul in nas astuia J))…mai avea putin si turba. ..intre timp vine si un agent de la firma de paza cu pricina care explica faptul ca a fost sunat de catre un coleg sa vina la fata locului (el fiind agent de paza in Parcul Herastrau) sa stea langa masina pana vine cineva…si uite asa a alergat saracul om din parc pana in Baneasa.

…si ca sa continuam, vine dupa o ora, un nene mustacios cu un domn de varsta a 3-a asa, speriat, alb la fata, sa spuna ca batranelul (sau domnul de varsta a 3-a cum vreti voi sa-l identificati) a fost la volan…m-a bufnit rasul…radeam singur ca prostu’ pe acolo…ma duc la batranel si ii spun: Ba nene, mata’ stii in ce te bagi?...crezi ca are rost sa-ti risti pielea pentru asta?...batranelul mut. Dupa alte 5 minute de discutii, s-a constatat faptul ca adevaratul sofer era de fapt domnul cu mustata…ca de asta a fugit de la locul accidentului, ca a avut o interventie si s-a si schimbat de haine intre timp  J)))). Am zis, sa’mi bag p***a, dar ori sunt eu prost, oricum astia ma fac sa fiu, transmitandu-mi din prostia lor. Intre timp apare un echipaj de la criminalistica, ca na’ cand e accident cu victime trebuie sa vina domle’ oameni cu experienta, sa desluseasca misterul si sa faca dreptate.

Eu, nervos si iritat de situatie, le spun agentilor: “Bai fratilor, intelegeti ca nu este niciunul dintre ei soferul, ca am vazut de la fereastra si i-am descris fizic pe amandoi!”…pai stai, ca ce spui tu nu e corect..ca ei erau 3 in masina… Am zis, sa ma bata mama, e clar trebuie sa merg la oftalmolog!!!...chiar am programare luni, 29 iulie la ora 17:30, poate dupa ce aflu rezultatul, ii sun sa le spun ca au avut dreptate…eu sunt cel vinovat, ca sunt chior si nu am vazut bine.

..apare si doamna, proprietara suv-ului, care foarte linistita imi spune sa stau linistit ca ea are contract cu firma de paza in cauza si ca seful e un tip foarte ok, de treaba J))…m-a bufnit rasul si i-am spus: “Doamna si cu ce ma incalzeste ca e seful om de treaba, daca are angajati inconstienti??!!”…ea saraca, imi zice ca sa stau linisit si sa-mi vad interesul, adica acela de a-mi repara masina. Valeuu, m-au apucat si pe mine spumele cand am auzit acestea… pai f***-ti rasa matii de baba, cum cacat mai supravietuim noi tineretul din ziua de astazi daca incurajam nedreptatile si lasam inconstientii sa ne omoare copii pe trecerile de pietoni. S-a dus ulterior doamna sa discute cu reprezentatul firmei de paza, caruia ii spune sa sune la patron si sa-i spuna cum o cheama, ca o cunoaste.

…dupa alte cateva minute (era aproximativ ora 20:15) vine si la mine reprezentantul firmei de paza (care din cate am inteles era seful de echipa al agentilor) sa-mi spuna: “Tinere las-o si tu asa, nu ma mai baga si mai tare in cacat!...Vrei sa iti dau bani?...Iti repar eu masina unde vrei, la ce reprezentanta doresti!..iti dau si replacement car cat stai cu ea in service, numai las-o si tu asa, nu mai complica situatia si mai tare!!”…si da sa-mi dicteze numarul lui de telefon. …eu, ca tampitul ce sunt (ca de’ sunt cinstit si tin cu dreptate) ma duc la prostul ala de AGENT sa-i spun uite ba’ prostule ce imi zice asta, tu ce faci?...nu am apucat sa ajung la el sa-i spun, ca el era deja in discutii cu patroana care ajunsese la fata locului si incerca sa musamalizeze lucrurile…nu stiu ce i-a promis sau daca i-a dat ceva, important e ca il vad pe tampitul ala cum rupe foaia din agenda si incepe sa scrie din nou. Valeuuu, am sarit ca ars si ii spun: “Nu va suparati stimate domnule agent,ce faceti? “…”pai scriu aici exact ce s-a intamplat, ca faptele asa s-au intamplat cum sustin domnii, ca m-am prins si eu, ca de fapt au incercat sa-l bage pe batranel si pana la urma l-am convins pe dl X (cel cu mustata) sa recunoasca ca dansul a fost… si incerc sa-i explic, si iar ii explic si nimic….la un moment dat nu mai puteam de nervi si ii spun, tinand cont ca vis a vis de locul accidentului se afla cladirea unde compania la care lucrez are biroul, iar la parter este o banca: “Ba frate uite vezi camerele acelea, eu o sa cer la procuratura mandat sa fie probe in dosar, iar daca eu am dreptate, nu vreau decat sa ma cauti si sa vii sa-ti ceri scuze personal, atat!...iar daca camerele video arata ca tu ai dreptate, eu iti platesc salariul in avans pe 5 ani de zile!...ii spun, bai frate vezi ca nu sunt incostient si asculta la mine ca ma tin de promisiune…mergem la notar acum daca vrei sa semnam un act… si PROSTUL, ca nu pot sa-l numesc altfel, intinde mana sa puna pariu cu mine si imi mai si spune: “Vezi ca astept banii, ai grija!” …in momentul acela mi-am adus aminte de o vorba celebra pe care tatal meu mi-o spunea mereu cat eram acasa: “Ba, nu te pune cu prostul, ca devii mai prost la el!”…mi-am spus in gand ca nu am cu cine vorbi si m-am dus la adevaratii agenti cu experienta (cei de la criminalistica) carora le povestesc intamplarea… iar unul dintre ei imi spune ca el doar tace si asculta tot, iar apoi trage concluzii…ca el are 25 de ani de politie si la anul iese la pensie, deci nu se compara cu agariciul ala care e pe motor si care are 2 ani vechime. …Am zis, Doamne in sfarsit cineva care mai face dreptate in tara asta.

…se facuse 20:45, agentii de la criminalistica imi spun ca ei acum se duc la Spitalul Elias sa audieze martorul, adica pasagerul ranit din dreapta (pe naiba, ca ala era soferul de fapt) si ca ne intalnim la 21:30 la Udriste ca sa completam declaratiile si sa-mi dea autorizatia de reparatie a masinii. Intre timp vorbesc cu o colega de’a mea si cu seful meu, care imi spun ambii ca daca am nevoie de suport, pot veni cu mare drag sa ma asiste….eu cocos, nu stati linistiti, ca e tarziu, aveti familii acasa, ma descurc.

Ajung la Udriste la ora indicata, intru in birou, observa ca baietii (adica agentii) completau de zor hartii acolo si imi dau o declaratie sa o completez cu urmatoarea afirmatie: “Scrii si tu acolo, exact cum ti-ai gasit masina, nu dai detalii ca o sa fie o alta serie de audieri si atunci o sa detaliezi exact cum s-au intamplat lucrurile…acum trebuie sa scrii sumar, ca sa putem da asiguratorului declaratia sa ne dea nota de constatare !”…HOPA, se pare ca sefa a ajuns si a cotizat si pe la baietii “cu experienta”. …Mi-am zis: “Bagami-as p**a in ea tara si pisam-as pe el slogan/motto-u ce naiba o fi pe masinile de politie cu Ordine si Disciplina, ca nimeni nu mai face dreptate in tara asta….toti care lucreaza cu statul, sunt corupti de la mic la mare.

…Eu de’al naibii ce sunt, am povestit tot in declaratie si ba chiar am cerut si o copie inregistrata. Se uita unul dintre agenti pe ea si imi spune: “Dar de ce ati detaliat tot, eu ce v-am spus?...si Z-ul asta de ce l-ati facut asa la sfarsit de pagina, daca mai aveti ceva de completat ulterior?”…Zic, imi cer scuze ca nu am luat aminte la indicatiile dumneavoastra stimate domnule agent, dar daca cumva ati uitat, va reamintesc ca traim intr-o tara libera, in care fiecare are dreptul la parerile si opiniile lui…iar eu am declarat PE PROPRIA RASPUNDERE ce am vrut eu..iar Z-ul l-am facut pentru a nu ramane spatiu liber pe foaie…am declarat acum ce aveam de declarat, nu mai am nimic de declarat ulterior…il vedeam cum fierbea de nervi, dar isi pastra cumpatul.

Dupa ce completeaza toate actele, imi spune sa merg sa caut un Xerox, unde sa pot trage copii dupa asigurare ca sa mi-o dea, sa-mi pot repara masina…era 22:45…unde cacat sa gasesc eu Xerox la ora aia… intre timp apare si doamna (proprietara suv-ului) care a venit cu sofer domle’…cei de la firma de paza i-au pus la dispozitie un sofer care sa o aduca sa dea declaratie, iar apoi sa o duca acasa.

..caut ca tampitul prin zona si gasesc intr-un final un hotel…intru si o rog frumos pe receptionera sa ma ajute cu cateva copii, ii dau bani (tot eu platesc bagami-as p**a in ea Politie Romana) si ma intorc catre sectie. …Cand ajung la colt de strada, 4 matahale de baieti, plini de muschi de pocneau tricourile pe ei, imi spun: “

-          Ei: Salut, poti sta putin sa discutam te rugam?

-          Eu: Da bineinteles. (tremurau si chilotii pe mine va dati seama)

-          Ei: Poti sa ne spui si noua ce ai scris in declaratie?

-          Eu: Adevarul, exact ce s-a intamplat.

-          Ei: Pai si l-ai bagat si pe colegul nostru in cacat??

-          Eu: Nu am bagat pe nimeni in cacat. Eu doar am declarat ce s-a intamplat, pentru ca reprezint o companie si nu imi pot permite sa-mi pierd locul de munca pentru un incident in care nu am fost vinovat.

-          Ei: Stii frate, ca se putea intampla oricui, chiar si tie…ce vrei sa faci acum, asta e..important e sa se rezolve lucrurile, in asa fel incat sa fie bine pentru toata lumea.

-          Eu: Asa este, aveti dreptate. Zic, daca vreti sa ma bateti va rog, ca oricum nu sunt nici macar jumatate cat unul dintre’voi asa ca dati-i drumul.

-          Ei: Nu frate, ca noi chiar daca suntem agenti de paza, nu facem legea cu pumnul, noi incercam sa-l ajutam si pe el, ca este colegul nostru si asta ne este meseria. Unul dintre ei imi spune: ca maine dau sfoara’n tara la orice service vrei sa-ti reparam masina, sa fii multumit, iti dam si alta la schimb intre timp…

-          Eu: puteti sa faceti sa-mi dea macar un Golf 6 in loc de 5, daca tot aveti relatii la service-uri? …i-a bufnit si pe ei rasul…ma mir cum de nu mi-au tras una in bot.

-          Ei: ha ha ha. Hai da-ne numarul tau de telefon si te sun maine sa-ti spun la ce reprezentanta VW poti duce masina. Mi-au strans mana si au plecat.

…M-am intors la sectie si agentul de politie rutier mi -a inmanat actele, cu rugamintea sa revin maine pentru a le stampila ca acum nu au nicio stampila disponibila, deoarece este una singura in toata unitatea, si aceea se afla la secretariat, care este deschis pana la ora 16. 

...Cam asta e intamplarea si tara in care traim....halal Romanie!

..." Domnul timp! "

Suntem obisnuiti de multe ori sa alergam dupa fericirea nevazuta a sufletului nostru…ceea ce nu stim noi de fapt este ca fericirea se afla in fiecare dintre noi. …Suntem pentru propria-ne persoana generatori de fericire.

Avem prostul obicei sa cadem de multe ori in stari de depresie…depresie care nu face altceva decat sa ne afunde si mai tare in propria-ne umbra…de fapt, singuri ne afundam in asta, pentru ca o acceptam sa ne induca aceasta stare de neliniste, nesiguranta si tristete.

Asa cum am formulat si pe facebook, un status acum doua seri, as vrea sa vorbesc in cateva randuri despre ea. Nu o sa ofer prea multe detalii despre persoana ei, deoarece doresc sa fie muza mea momentan…si atat.

 Incercati totusi sa nu ganditi prea departe, atunci cand veti citi aceste randuri…Ea este o persoana ca si noi de altfel, pe care am cunoscut-o in perioada studiilor…ce m-a atras prima oara la ea, a fost zambetul ei timid…se vedea de la o posta ca este tipul de fata “cuminte”, care nu-ti ofera atentie cu una cu doua asa usor. Mi-a placut foarte mult de ea…chiar facusem o obsesie pentru persoana ei…intr-un cuvant mai simplificat, ma indragostisem de ea. Am luptat (cat de putin am stiut) sa ajung la inima ei, dar dupa o mica si ciudata perioada petrecuta impreuna, mi-a spus ca nu este pregatita momentan pentru o relatie…si am abandonat lupta foarte usor, ca un copil suparat ce isi strange jucariile si pleaca de la locul de joaca. …Recunosc, chiar nu am stiut sa “nu ma dau batut si sa lupt pentru ceea ce-mi doream!”….a fost un subiect incheiat in acea perioada a timpului, pentru ca am cautat sa-mi “inec amarul in alta parte” si din motive plauzibile, nu am mai dat  niciun semn de viata, nici macar amical.

….Trecand mai departe, acum ceva timp parca o vedeam mereu in tot ceea ce faceam…parca am stiut mereu in aceasta perioada ca este ceea ce-mi doresc…o incadram in tiparul de fata perfecta. Ne-am intalnit la un suc acum cateva zile, asa cum am mentionat si mai sus, unde am vazut in ea o alta fata total schimbata fata de cum o stiam…radia de fericire si era toata numai un zambet…se vedea pe fata ei ca se bucura din plin de viata si ca este implinita. ..Inital, m-am intristat putin crezand ca in viata ei a intervenit cineva care i-a indus aceasta stare…dar nu, ea era propria ei generatoare de bucurie/fericire interioara, pe care o emana si in exterior, facandu-ma si pe mine in acelasi timp sa zambesc, sa ma bucur de prezenta ei. …In acel moment parca s-a reactivat in mine un sentiment puternic de adorare, sentiment ce il purtam de mult timp in interior, dar niciodata nu-i dadusem drumul, sa iasa la suprafata.

Ce am invatat din asta, a fost faptul ca trebuie sa ma bucur din plin de viata…si de asemenea sa fiu cumpatat, lasandu-l pe “domnul timp” sa-mi organizeze cursul vietii. Uneori este bine sa insisti si sa oferi atentie din plin unei persoane…si tot uneori este la fel de bine sa nu grabesti lucrurile si sa astepti sa vezi ce-ti rezerva viitorul. …Cu totii credem in acel “exista si pentru tine ceva bun pun deoparte acolo Sus!” J

De cateva saptamani bune sunt singur si nu pot sa zic ca ma simt extraordinar…dar pot in schimb sa spun ca ma simt “liber” si ca incerc sa ma bucur de viata in alt mod. La fel, pot spune ca uneori in viata unui barbat se simte lipsa unei femei…e imposibil sa nu o cautam (pe acea persoana de gen feminin) in tot ceea ce facem.  

Am invatat sa prioritizez lucrurile in functie de importanta lor in cadrul acelui moment al vietii…iar eu imi doresc sa performez pe plan profesional si in aceasi masura imi doresc sa o am alaturi si pe ea, tiparul perfect pentru mine. …Viata e mult mai frumoasa atunci cand imparti lucrurile in doi. ...e mai palpitanta si plina de momente noi, daca stii sa o intretii cum trebuie.

…M-am imprietenit cu “domnul timp” si am invatat ca depresia e facuta pentru prosti…tot noi trebuie sa transformam lucrurile mai putin bune in momente bune…sa ne bucuram de fiecare moment ca si cum ar fi ultimul, pentru ca nu cunoastem durata vietii…e pacat sa trecem intr-o lume necunoscuta, fara sa putem spune ca ne-am bucurat de momentele pe care le-am fi putut consuma daca eram putin mai curajosi sau ambitiosi… suntem facuti unul pentru celalalt, numai ca nimic nu ar mai fi fost palpitant, daca nu ne-ar fi lasat Dumnezeu sa ne cautam fiecare perechea. …iar noi, de obicei cautam fericirea in alta parte, fara a ne da seama ca ea este de fapt langa noi…stiu, e trist, dar viata e facuta sa invatam continuu.  

Va pup, ca de iubit nu pot sa va iubesc pe toti!

PS: o sa lupt in continuare pentru “ea”, dar trebuie si universul sa ma ajute si sa-i arunce si ei o sageata J)))

...un sincer MULTUMESC !

............................................................................................................................................................................................................."Scrisoare catre tine...draga mea,

In primul rand iti multumesc pentru ca mereu ai fost tu insuti, fara a avea in recuzita si alte masti pe care sa le folosesti.  ...Ai fost si esti speciala, cu calitatile si defectele tale. Nu stiu daca voi mai gasi in viata actuala vreo fata care sa faca atat de multe lucruri pentru mine, si sa puna la fel de multa pasiune in tot ceea ce facea, asa cum ai facut tu.

...Stiu ca imi reprosai mereu ca te critic, ca iti scot in evidenta doar defectele si ca nu stiu sa spun 3 motive pentru care te apreciez...si stii de ce? ...pentru ca am crezut mereu ca astfel te incurajez sa devii mai ambitioasa si sa-mi demostrezi ca toate lucrurile sunt neadevarate. Stiu...stiu, cat de mult ti-am gresit si cel mai mult in acest moment imi doresc sa nu suferi, pentru ca nu are rost...nu pierzi nimic...dimpotriva, scapi de un nesimtit ca mine.

E destul de greu sa renunt la sentimente peste noapte, de fapt este aproape imposibil, dar te rog frumos sa ma crezi ca nu mai pot suporta sufocarea asta plina de gelozie si posesivitate, pe care o emani... Stiu, imi pare rau!"
.............................................................................................................................................................................................................

...mica postare de mai sus a fost scrisa cu ceva vreme in urma (nepublicata la vremea respectiva) pentru ca nu stiam cum sa-i spun ca nu mai are rost sa continuam "povestea noastra de iubire", si ca ne amagim reciproc.

Odata cu aceasta postare, as vrea sa inchid acest subiect, pentru ca pur si simplu nu mai vreau sa discut despre acest moment al vietii mele....al trecutului meu de fapt. O apreciez pentru ceea ce a fost si pentru ceea ce este si in momentul de fata si, ii doresc sa fie fericita si sa gaseasca "in alta parte" dragostea pe care din pacate eu nu am stiut/putut sa i-o ofer.

Stiu ca "tot" nu acopera eforturile, dragostea, implicarea, dedicarea pe care le-ai pus la dispozitie in cadrul fostei noastre relatii dar...chiar iti multumesc sincer pentru tot ceea ce ai facut pentru mine.

A fost o perioada lunga din care am invatat pot sa spun foarte multe lucruri, si care m-a si maturizat in acelasi timp...dar a trecut. Acum sunt in ipostaza in care imi doresc sa-mi cladesc o noua "viata sentimentala", alaturi de o fata/femeie matura (nu neaparat ca varsta, ci si ca intelect) care sa ma faca sa o iubesc/indragesc/ador...si care sa ma faca in acelasi timp sa o pun pe acel piedestal la care viseaza toate fetele sa fie puse.

...Pentru mine nu exista fata perfecta, asa ca sunt deschis provocarilor :)) ...iar pana imi gasesc "perechea potrivita", accept si aventuri :)))


Va pup si va iubesc, pe curand!

Eu love London?...tu?

...Cred ca am si uitat cum e sa mai scrii un post, dată fiind perioada de când se pare ca sunt inactiv. S-au petrecut multe lucruri in aceasta scurta-lunga perioada, atat frumoase, cat si mai putin frumoase...oricum nici daca as vrea sa vi le impartasesc, nu-mi mai aduc aminte o mare parte din ele :).

Tot aud de cateva saptamani bune tot felul de recenzii din partea mai multor persoane, in care declara anticipat ca anul ce tocmai a sosit de aproape 3 luni de zile va fi un an de glorie, plin de "spuma" si de lucruri bune. ...Nu cred in 13, vineri 13 si auxiliarele de rigoare...cred doar in ziua de maine si, atat! Nu stiu cum va fi anul acesta, dar imi doresc sa fie unul bogat din punct de vedere financiar si profesional. Pana acum l-am inceput ca si o parte din voi...cu prima saptamana mai mult libera decat "muncita" si cu restul in care incercam sa-mi fac curaj sa trec de perioada sarbatorilor. ...drept dovada ca nu am trecut peste si... acum sunt intr-o mica vacanta la Londra.

Bă frumos tare aici, da si frig pe măsură! Inca de cand am aterizat, o ploaie "mocaneasca" m-a intampinat, urandu-mi parca in stilul ei un "Welcome to London!" M-am simtit putin ciudat la inceput cand m-am trezit intr-o alta civilizatie, total opusa din toate punctele de vedere...drept dovada ca nici acum nu m-am obisnuit sa ma uit prima oara in dreapta cand traversez strada :)), ca nu cumva un celebru double decker bus sa dea peste mine.

...M-am bucurat de plimbarile prin centrul orasului, de vizitarea obiectivelor turistice (a catorva dintre ele), de rasfatul parintilor mei...mai ales cel financiar...nu stiu ce am avut in aceasta perioada dar am rezistat la cumparaturi mai ceva ca o shopalcoolica dintr'aceea nebuna sa-si cumpere cat mai multe lucruri...adevarul este ca ai si de unde sa alegi...plaja de oportunitati este destul de larga. ...imi este dor sa ma reintorc pe Oxford si Regent street numai cand pomenesc numele lor.
Ce-mi mai place aici, este faptul ca supermarket-urile sunt pline cu toate soiurile de ingrediente/legume/fructe/preparate, care mai de care mai sofisticate si exotice, prielnice pasiunii mele pentru gatit. ..si sunt si cu mult mai ieftine decat la noi.

...Tot aici am castigat si bani in cel mai usor mod posibil...stand degeaba :). ..si tot aici, pot sa zic ca am reusit sa bat mitul care zice ca femeile englezoaice sunt urate...da, marea majoritate dintre ele sunt, dar am vazut si englezoaice frumoase, mai ales de culoare. Aici am simtit lumea mult mai primitoare decat la noi, chiar daca accentul m-a dat de gol ca nu sunt unul dintr'a lor.

Ca si concluzie finala, pot sa spun cu mana pe suflet ca Londra este un oras foarte frumos...de vizitat. Nu stiu daca as da vreodata dorinta de a locui la New York pe o experienta de trait aici. Astept cu nerabdare sa ma intorc acasa, in Bucurestiul mizer drag mie.

...Apropo, voi in ce oras v-ati dori sa traiti/locuiti? (exclus case de vacanta :)) )