..." Domnul timp! "

Suntem obisnuiti de multe ori sa alergam dupa fericirea nevazuta a sufletului nostru…ceea ce nu stim noi de fapt este ca fericirea se afla in fiecare dintre noi. …Suntem pentru propria-ne persoana generatori de fericire.

Avem prostul obicei sa cadem de multe ori in stari de depresie…depresie care nu face altceva decat sa ne afunde si mai tare in propria-ne umbra…de fapt, singuri ne afundam in asta, pentru ca o acceptam sa ne induca aceasta stare de neliniste, nesiguranta si tristete.

Asa cum am formulat si pe facebook, un status acum doua seri, as vrea sa vorbesc in cateva randuri despre ea. Nu o sa ofer prea multe detalii despre persoana ei, deoarece doresc sa fie muza mea momentan…si atat.

 Incercati totusi sa nu ganditi prea departe, atunci cand veti citi aceste randuri…Ea este o persoana ca si noi de altfel, pe care am cunoscut-o in perioada studiilor…ce m-a atras prima oara la ea, a fost zambetul ei timid…se vedea de la o posta ca este tipul de fata “cuminte”, care nu-ti ofera atentie cu una cu doua asa usor. Mi-a placut foarte mult de ea…chiar facusem o obsesie pentru persoana ei…intr-un cuvant mai simplificat, ma indragostisem de ea. Am luptat (cat de putin am stiut) sa ajung la inima ei, dar dupa o mica si ciudata perioada petrecuta impreuna, mi-a spus ca nu este pregatita momentan pentru o relatie…si am abandonat lupta foarte usor, ca un copil suparat ce isi strange jucariile si pleaca de la locul de joaca. …Recunosc, chiar nu am stiut sa “nu ma dau batut si sa lupt pentru ceea ce-mi doream!”….a fost un subiect incheiat in acea perioada a timpului, pentru ca am cautat sa-mi “inec amarul in alta parte” si din motive plauzibile, nu am mai dat  niciun semn de viata, nici macar amical.

….Trecand mai departe, acum ceva timp parca o vedeam mereu in tot ceea ce faceam…parca am stiut mereu in aceasta perioada ca este ceea ce-mi doresc…o incadram in tiparul de fata perfecta. Ne-am intalnit la un suc acum cateva zile, asa cum am mentionat si mai sus, unde am vazut in ea o alta fata total schimbata fata de cum o stiam…radia de fericire si era toata numai un zambet…se vedea pe fata ei ca se bucura din plin de viata si ca este implinita. ..Inital, m-am intristat putin crezand ca in viata ei a intervenit cineva care i-a indus aceasta stare…dar nu, ea era propria ei generatoare de bucurie/fericire interioara, pe care o emana si in exterior, facandu-ma si pe mine in acelasi timp sa zambesc, sa ma bucur de prezenta ei. …In acel moment parca s-a reactivat in mine un sentiment puternic de adorare, sentiment ce il purtam de mult timp in interior, dar niciodata nu-i dadusem drumul, sa iasa la suprafata.

Ce am invatat din asta, a fost faptul ca trebuie sa ma bucur din plin de viata…si de asemenea sa fiu cumpatat, lasandu-l pe “domnul timp” sa-mi organizeze cursul vietii. Uneori este bine sa insisti si sa oferi atentie din plin unei persoane…si tot uneori este la fel de bine sa nu grabesti lucrurile si sa astepti sa vezi ce-ti rezerva viitorul. …Cu totii credem in acel “exista si pentru tine ceva bun pun deoparte acolo Sus!” J

De cateva saptamani bune sunt singur si nu pot sa zic ca ma simt extraordinar…dar pot in schimb sa spun ca ma simt “liber” si ca incerc sa ma bucur de viata in alt mod. La fel, pot spune ca uneori in viata unui barbat se simte lipsa unei femei…e imposibil sa nu o cautam (pe acea persoana de gen feminin) in tot ceea ce facem.  

Am invatat sa prioritizez lucrurile in functie de importanta lor in cadrul acelui moment al vietii…iar eu imi doresc sa performez pe plan profesional si in aceasi masura imi doresc sa o am alaturi si pe ea, tiparul perfect pentru mine. …Viata e mult mai frumoasa atunci cand imparti lucrurile in doi. ...e mai palpitanta si plina de momente noi, daca stii sa o intretii cum trebuie.

…M-am imprietenit cu “domnul timp” si am invatat ca depresia e facuta pentru prosti…tot noi trebuie sa transformam lucrurile mai putin bune in momente bune…sa ne bucuram de fiecare moment ca si cum ar fi ultimul, pentru ca nu cunoastem durata vietii…e pacat sa trecem intr-o lume necunoscuta, fara sa putem spune ca ne-am bucurat de momentele pe care le-am fi putut consuma daca eram putin mai curajosi sau ambitiosi… suntem facuti unul pentru celalalt, numai ca nimic nu ar mai fi fost palpitant, daca nu ne-ar fi lasat Dumnezeu sa ne cautam fiecare perechea. …iar noi, de obicei cautam fericirea in alta parte, fara a ne da seama ca ea este de fapt langa noi…stiu, e trist, dar viata e facuta sa invatam continuu.  

Va pup, ca de iubit nu pot sa va iubesc pe toti!

PS: o sa lupt in continuare pentru “ea”, dar trebuie si universul sa ma ajute si sa-i arunce si ei o sageata J)))