Ma trezesc in fiecare dimineata cu jumatate de zambet pe fata...cealalta jumatate fiind cuprinsa de tristete. Adorm gandindu-ma la ceva frumos, ca altfel nu as putea adormi, dar dimineata simt ca mi se deruleaza filmul vietii mele...filmul in care sunt atat personaj principal, cat si personaj negativ...ma gandesc ca viata mi-a oferit la timpul ei tot ceea ce aveam nevoie, dar tot nu era destul. Imi doresc ca fiecare zi sa fie o noua zi, un nou inceput...dar fara griji, probleme si lucruri de facut.... Copacul care trebuia sa faca bani, plantat inca din copilarie in gradina bunicii, nu a dat roade nici pana acum...poate ca nu a fost udat destul...sau poate ca a fost samanta proasta. In viata nu o sa am niciodata un echilibru stabil...o sa fiu mereu cu un picior in apa si, cu unul pe uscat. De ce? ... pentru ca nu stiu sa fiu actorul dorit de public...pentru ca o sa mor cu gandul ca nu m-am remarcat cu nimic cat am trait pe pamant...pentru ca o sa raman un simplu muritor in inimile celor dragi. Nu am puterea sa fiu cineva...nu am talente ascunse...nu am nimic care sa ma ridice'n frunte... dar asta sunt eu si, trebuie sa fiu mandru. Pot oferi doar dragoste neconditionata prietenilor si persoanei care va dori sa-mi fie alaturi ... si multe zambete, pentru ca eu din asta traiesc...din zambetele celor dragi mie.
Mereu ma gandesc de ce altii au mai mult decat mine?... De ce nu m-am nascut si eu un copil de bani gata?... De ce nu pot sa am si eu totul pe tava?... De ce? ... pentru ca asa e viata, una de cacat...in care cu totii ne murdarim si mirosim esenta ei...
O sa mai am si eu un singur dor (ca si Eminescu de altfel) ...acela sa pot face de unul singur tot ce am vazut la altii si eu nu mi-am putut permite... nu va ganditi la palate, ca nu-mi doresc :))
Va pup si va respect!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu