Ca o paranteza a postului, acest paragraf:
Prietenii mei...cativa dintre ei, sunt foarte suparati pe mine...si nu sunt suparati degeaba, pentru ca le-am dat motive, recunosc ... partea proasta este ca ei nu inteleg ca eu chiar am incercat sa-i ajut, am incercat sa fac in asa fel incat sa fie bine...dar ei au inteles-o cum au crezut ei de cuviinta. Vreau sa-mi cer scuze fata de ei pe aceasta cale...se stiu ei care sunt.
Post'ul de azi vreau sa-l dedic unor fiinte dragi mie, parintii mei.
In drum spre servici, am zis sa ascult ceva muzica de pe telefon, ca sa treaca timpul altfel...sa-l consum. Playlist-ul era unul vechi, adaugat de mine acum cateva luni, melodiile fiind luate la nimereala pentru a umple memoria cardului de date. La un moment dat canta Don Baxter, o melodie despre mama... versurile melodiei m-au facut sa-mi curga lacrimile instantaneu. ...E departe de mine si, ii simt lipsa. Am o varsta adolescentina, dar sunt dependent de mama mea. Ii ador mancarurile delicioase...imi lipsesc camasile frumos mirositoare si calcate din dulap... mi-e dor de alinturile ei... mi-e dor sa fiu din nou "baiatu' mamei".
Nu inteleg de ce a trebuit neaparat sa am o varsta trecuta de majorat pentru a-mi aprecia mama...pentru a o putea intelege...pentru a-i multumi. Visam de mic sa-mi ajut parintii, sa le pot oferi inapoi macar 1% din tot ceea ce mi-au oferit ei in tot acesti ani...si inca imi mai ofera pentru ca inca mai depind de ei. E greu sa fii parinte...foarte greu sa cresti niste copii... iar cei care o fac, sunt de apreciat.
De tatal meu, pot zice ca "e un baiat de zahar"... a fost mereu tipu' care imi dadea bani in plus faţă de banii mamei cand plecam la facultate... tipu' care imi oferea mereu lucrurile lui fara a oferi nimic in schimb... prietenul meu cel mai bun care ma ajuta ori de cate ori am nevoie. Blandetea si bunatatea lui, au facut ca el sa fie iubit de foarte multe persoane din jurul lui ... dar cei mai importanti suntem noi, familia lui, care il iubim cel mai mult si il apreciem pentru ceea ce este.
Va iubesc, va respect si va apreciez pentru tot ceea ce ati facut si faceti in continuare pentru mine.
2 comentarii:
Parintii...subiectul asta nu se discuta...se simte..si tu ai simtit...si simti asta...desi parintii mei nu sunt la distanta de mine,subiectul asta mereu ma induioseaza,pentur ca-s ai mei...si toti inteleg ceea ce simtipentru ca fiecare avem parinti,si desi spun altii ca sunt severi,sau nu sunt..ei undeva acolo exista pentru fiecare....
Ii iubim si asta conteaza,dar prea rar le aratam asta,mai ales daca suntem departe de ei.
hmm... nu pot scrie prea multe. Nu pot explica si nu stiu concret ceea ce voi doi simtiti la faza asta. Dar ma bucur pentru voi >:D<
Trimiteți un comentariu