Astăzi mi s-a făcut brusc dor de viata de student, de caterinca pe care o făceam la facultate, de glumele cu colegii mei de grupa, de profesorii antipatici și de orele lungi în care plictiseala era în floare...mi-e dor de toate aceste lucruri de care nu o sa ma mai pot bucura odată cu începerea job-ului.
Asa se intampla in viata tinerilor: cand esti student,vrei un job ca sa ai cat mai multi bani, iar cand lucrezi,vrei sa fii din nou student sa te bucuri de studentie si de distractiile cu prietenii. ...iar varianta aia cu sa ai bani și sa nu muncești, putini au norocul asta.
Mie îmi pare rău ca mi-am luat viata în piept la o vârsta prea frageda...simt ca nu m-am bucurat destul de viata de student...simt ca nu am lăsat cursul vieții sa fie normal, i-am schimbat direcția brusc într-un timp nepotrivit.
Poate ca toata lumea se întreabă ce vreau de fapt?... vreau sa nu mai fiu umbra propriului corp, vreau sa fiu cel care-mi clădește un viitor cu un sens normal al lucrurilor. Vreau sa simt ca nu pierd timpul degeaba...vreau sa scap de senzația aia ciudata ca "a trecut timpul pe lângă mine, iar eu am stat cu bratele`n sân și nu am făcut nimic". ...dar cum? ...încerc de mult timp sa găsesc soluția, problema e ca viata nu e ca matematica, ca dacă ar fi, as face 2-3 fracții și as găsi soluția.
Nu mai cred în noroc, pentru ca m-a vizitat de foarte puține ori în 22 de ani... In soarta, nici atât pentru ca, nu e cea pe care mi-am dorit-o.
Viata este ca o clepsidra alcătuită din vise și speranțe...numai ca de multe ori nisipul se scurge prea repede pentru a aștepta visele sa se îndeplinească. ...De aceea atât visele cât și clipele frumoase sunt comparate cu niște păsări călătoare...pentru ca zboară repede în tarile calde.
Nu știm niciodată cât nisip din clepsidra vieții noastre ne-a mai rămas, dar încercăm sa profitam de fiecare clipa din viata pentru a o face mai frumoasa...dar nu ne iese de fiecare data...de fapt, balanța trage în favoarea clipelor mai puțin plăcute...asa ne este noua scris oamenilor simpli... sa cărăm în spate o cruce prea grea pentru nevoile și puterea noastră.
Soluția...care este soluția la toate aceste probleme?... incurajările?...noo...nu exista soluții la lucrurile noastre...pentru ca asa ne este scris în cartea vieții, pentru ca asta ne este soarta pentru care ne-am născut... și nu putem schimba aceasta soarta?...dacă nu avem resurse (bani), nu cred. De ce oare toate lucrurile ajung într-un singur punct?...banii. Prefer sa nu mai vorbesc despre acest cuvânt "negru". Am făcut-o destul în post-urile precedente.
E trist tot ceea ce ni se întâmplă...unora.
4 comentarii:
Avem exemplul calugarilor. Ei nu se plang ca nu le lipsesc banii, iar majoritatea dintre ei nu detin nici un bun. Cu toate acestea sunt oameni impacati cu sine, sunt fericiti. Banii sunt un mijloc de care avem nevoie ca si om care traieste in lume. Dar avem nevoie de ceva si mai mare, avem nevoie de acea dragoste care te face sa nu fi dependent de bani
u de ce esti atat de suparat pe viata? ce iti lipseste...?nu totul se reduce la bani...din moment ce ai facut o facultate te poti considera norocos...altii nu nici macar posibilitatea de a merge la scoala, nu au ce manca...Soarta o mai faci si cu mana ta, daca nu-ti place ceea ce faci trebuie sa cauti, sa persisti ca sa ajungi unde vrei...
Am observat o chestie romanul mereu sa gandeste la "avere" mai mult decat la el insusi.Daca avem bani cat sa traim mediu atunci avem ambitia sa ne depasim conditia si asa nu ne oprim niciodata din dorinta de a avea mai mult.Ar trebui sa investim mai mult in noi insine, adica sa ne gandim la persoana iubita, la familie, rude, prieteni..sa petrecem mai mult timp cu ei.Din momentul in care ai ajuns in Bucuresti nu simti ca te-ai rupt de familie?Nu ti-e dor de ei?Mai ales de parintii care ti-au dat viata si te-au crescut..?Nu crezi ca astea sunt chestiile are ar trebui sa primeze in "wish list-ul" tau? Sa faci cumva sa fii mai aproape de familie si pers iubita?
:| Inteleg ce simti, si sincer chiar simt ceea ce simti tu. Viata nu e intr-o balanta perfect egala de cele mai multe ori, cei care sunt saraci...odata cu timpul vor fi la fel de saraci, iar cei ce sunt bogati vor fi mai bogati. Nu e cinstit.Cateodata e prea mult...
P.S. nu stiu de ce si-a inchis Oty blogul, sper sa fie ceva temporar...:|
Trimiteți un comentariu