A trecut ceva vreme de cand nu am mai scris... job-ul solicitant si "micile mari probleme" m-au impiedicat sa fac lucrul acesta...dar am invatat ca nu trebuie sa ma plang, ca apoi sa fiu criticat de catre prietenii mei... ridic capul sus si imi continui drumul, asa cum este el, neasfaltat si cu multe gropi.
Ce sa va mai povestesc? ... Ce am facut in decursul acelor zile in care nu am scris pe blog? ...hmm, nimic interesant inafara de somn, televizor, iesiri in oras cu prietenii...chestii uzuale pe care le faceti si voi...deci nimic deosebit sau iesit din comun.
Pot sa va mai spun ca saptamana aceasta este ziua mea, zi pe care vreau sa o tratez ca pe o zi normala. Unii dintre voi o sa spuneti ca sunt misogin!...nu, nu sunt...dar in toti acesti 21 de ani care au trecut nu mi-am sarbatorit nicodata ziua de nastere, asa ca nici aceasta a 22-a aniversare nu vreau sa fie ceva special sau deosebit... Este o simpla zi, in care imbatranesc cu 1 an atata tot. ... Mi-e cam greu ca nu am familia alaturi de mine...deoarece mi-e dor de acel simplu La Multi Ani rostit de parintii mei ... si de acea sarutare parinteasca pe frunte din partea mamei mele...si de acele uzuale urari :"Mamă, sa fii sanatos si sa te ajute Dumnezeu in tot ceea ce faci!". ... saracii, au fost nevoiti sa plece prin tari straine pentru a se putea descurca si ei sa supravietuiasca, pentru ca tara asta de cacat le-a luat orice urma de speranta pe care o mai aveau. ...stiu ca e trist tot ceea ce spun, dar cum am scris si mai sus...capul sus si mergem inainte, asa greu cum ne este. ... ne mai ramane doar sa ne rugam la Cel de Sus, pentru ca sigur nu o sa ne lase, ne ajuta pe toti asa cum poate.
Bunica mea, este o fire credincioasa si, de fiecare data cand mergeam la ea atunci cand eram mic, imi spunea ca : "Fiecare are o cruce, mai grea sau mai usoara, pe care trebuie sa o duca pana la sfarsitul zilelor!" ... intradevar, poate ca unii dintre noi au o cruce prea grea pentru cat pot duce, dar asta ii face mai puternici...asta ii face sa fie milostivi. ...
Cateodata cad pe ganduri si, imi aduc aminte de copilarie...si parca imi doresc sa dau timpul inapoi, ca sa mai traiesc inca odata acele vremuri... sa fiu din nou acel copil sturlubatic si neastamparat care facea prostioare pentru varsta lui frageda. ...Ce bine mai era pentru ca nu aveam griji, parintii imi faceau toate poftele...stiam doar joaca si gadget-uri, atat. ....dar iata ca viata e ca o roata de caruta...inainteaza odata cu varsta, si tot atunci apar si grijile, problemele, necazurile, fericirile...
Ca tot veni vorba de copilarie si de perioada trecuta vietii mele, vroiam doar sa mai zic ca mi-e dor si de anii de liceu... una din cele mai frumoase perioade din viata mea. Imi aduc aminte si acum de bunul meu prieten Radu care plangea la sfarsitul clasei a 12-a pe melodia "Ani de liceu!"... sau cand am plans pentru 4-ul luat la matematica... Misu cred ca rade si acum de mine, cand o sa citeasca asta.
Pana data viitoare, al vostru cu respect, Laurentiu.
4 comentarii:
bine ai revenit,cu adevarat mi-a fost dor de tine,si sunt sigura ca nu numai mie,felicitari pentru ziua de nastere care se apropie(asta in cazul in care n-o sa dau pe internet in ziua respectiva) te pup si ai grija de tine :*
La multi ani de pe acum. Sa nu cedezi indiferent cat de greu ti-ar fi. Si evident bine ai revenit in lumea virtuala care totusi mai gandeste :*
Multumesc mult "fetele mele preferate" pentru incurajari :*:*:*
:D normal ca trebuie sa existe si incurajari , nu Otilia? Macar virtual avem prieteni buni...undeva departe... :* va pup pe amandoi!
Trimiteți un comentariu