Mantaua alba a pamantului

Parca nu mai am rabdare...timpul trece asa greu cand ma gandesc ca saptamana viitoare, este saptamana sfanta a Craciunului. ... săptămâna in care "burtosul ala imbracat in rosu" se chinuie sa intre pe hornul casei ca sa aduca cadouri (asta e valabil pentru cei mici care inca mai cred in el). ...dar si noi astia mai mari am vrea sa mai credem in el, ca sa visam la cadouri neasteptate de la cei dragi pe care ii numin Mosu`.
... Sper ca zilele feerice ale acestei sarbatori sa fie pline de zapada... vreau ca pamantul sa fie acoperit de o manta alba...vreau sa vad stralucirea soarelui care isi arata zambaret dintii, reflectata in zapada curata si nebatatorita de picioarele copiilor dornici sa faca un om de zapada.
Spiritul Craciunului nu-mi da pace deloc...Ma face sa visez la noaptea de ajun... noapte in care imi place sa stau sa privesc luminitele bradului si sa ascult colinde pe fundal... noapte in care copiii nu au somn si mor de nerabdare asteptandu-l pe Mos Craciun sa vina cu desaga lui plina de cadouri.
Ooo...nici nu mai zic de ziua ajunului in care usa-ti este plina de colindatorii cu nasul inghetat care vin sa-ti cante traditionalele colinde pentru un banut de buzunar.
Mi-e dor de iernile in care se aduna toata familia la bunici, pentru a sacrifica porcul si pentru a petrece cateva zile magice cu muzica, distractie si voie buna. ...tin minte ca in acele zile ma jucam cu verisorii mei mai mici si, intram in casa inghetati si uzi la picioare si ne "tranteam" in pat direct langa soba calda a bunicii.
...Acum, cam toti sunt plecati in toate colturile lumii, acest lucru nu mai este posibil in acest an. O sa-mi petrec sarbatorile alaturi de sora mea, care mi-e ca o a 2-a mama.

E asa frumoasa iarna, incat sunt multe de spus despre ea. ... o sa continui in urmatoarele posturi..