17 ianuarie 2011

Veselia ... o nevoie a vietii


Astazi am hotarat sa va vorbesc despre un subiect pe care nu l-am destăinuit si nu l-am mediatizat prin randurile prietenilor mei... Este vorba despre ceea ce-mi doresc eu, pe plan profesional. Poate ca majoritatea dintre voi va ganditi ca imi doresc sa ajung un mare director, cu o functie decisiva si cu un salariu cat sa-mi umplu o sacosa cu bani. ... Nu, nu asta imi doresc. Visul meu este acela de a lucra in radio sau televiziune. Daca m-ai pune sa aleg, le-as alege pe amandoua, pentru ca ambele imi plac enorm de mult...ambele ma fac sa fiu eu in persoana in care doar sinea mea ma cunoaste cel mai bine.
... As alege o emisiune de divertisment atat in diminetile matinale de la radio, cat si in serile plictisitoare ale telespectatorilor in care butonezi telecomanda si nu gasesti ceva interesant la care sa te uiti. ... aici as vrea sa apar eu, sa fac lumea sa rada... sa-i rapesc macar pentru cateva ore din gandurile datoriilor si din stresul ca maine e o zi in care trebuie sa faca rost de bani pentru a supravietui sau pentru a-si hrani copii nou-nascuti. .... Nu as avea nevoie de bani multi, de fapt nu vreau sa lucrez in televiziune ca sa fiu celebru sau ca sa ma imbogatesc...Nu...vreau sa lucrez in televiziune pentru ca asta imi place...asta imi doresc sa fac.
Vreau sa te fac sa razi pe tine care te uiti la tv, sau pe tine care asculti radio cand mergi cu masina la serviciu. ...De ce vreau sa te fac sa razi? ... Pentru ca imi place zambetul tau...Iti sta mai bine asa. Nu-mi place cand ai fata aia lasata pana la pamant, posomorata. Stiu ca ai probleme, dar poate ca o gluma buna te face sa-ti ridici bărbia din pamant si sa-ti vad "gaurile din obrajori".
Stateam intr-o zi de vorba cu prietena mea si, nu stiu cum veni vorba, dar la un moment dat ea imi zice: "Stii, tie ti-ar sta bine sa joci in emisiunea lui Bendeac!" ... auzind-o spunand lucrul acesta, mi s-au inmuiat picioarele... Nu stiu, dar am avut o senzatie de placere, o dorinta arzatoare ca acel lucru sa se indeplineasca. ... dar inca sper, ca intr-o buna zi sa joc si eu macar intr-un rol secundar in cadrul unui show de divertisment.
Le multumesc prietenilor, pentru ca momentan ei imi dau motive sa fiu personajul comic din sceneta lor. Repet, imi place...imi place sa fac asta...pentru mine sa te vad zambind e una din bucuriile vietii, dupa familie.
......... Râdeau verisoarele mele de mine acum o perioada, deoarece isi aduceau aminte de copilaria mea in care avem in camera "o mica bisericuta"....un colt bisericesc ... Da, am uitat sa va spun, cand eram in generala, vroiam sa ma fac preot. Stiu, suna ciudat, de la preot sa vrei sa te faci om de televiziune. ... e exact cum ai merge cu mijloace terestre din Romania pana "aici aproape" in Africa.
Astept... ca poate intr-o zi , voi vorbi despre acest vis la prezent, urmand sa fie realizabil. ... si poate te voi chema si pe tine in show-ul meu . :D

Va pup si va iubesc!

PS: pe aceasta cale vroiam doar sa-i multumesc lui Mihai Bendeac (ca tot i-am pomenit numele in post) pentru show-urile frumoase de la "In puii mei" si pentru blog-ul lui sincer (www.mihaibendeac.ro) .

4 comentarii:

Anonim spunea...

imparato molto

J.D. spunea...

Interesant ceea ce spui. Sper sa ajungi acolo unde iti propui, si mie imi place lumea asta, dar din pacat noi traim intr-o lume in care nu dorinta de a face pentru altii conteaza si nici impatimirea cu care am lucra in televiziune ci pur si simplu cat de bine da prostia pe sticla. Nu talentul conteaza ci cat de prost poti sa pari...si asta e urat. Sper ca lucrurile sa se schimbe, sa avem sansa sa ne numim odata colegi...si sa nu ajungem sa facem asta pe bani si sa uitam de unde am plecat asa cum au facut-o multi altii... Bafta!":*

Unknown spunea...

Multumesc pt incurajari Jolanda . :* si iti multumesc si pentru prietenia noastra , chiar daca e ea virtuala :*:*:*:*

J.D. spunea...

Uneori prietenia asta virtuala te face sa mergi mai departe. cel putin eu am simtit asta de cateva ori cand va citeam comenturile voastre...adica de la tine si de la Otilia.. :*>:D<