Copilarie unde esti?...In social media.

Mi se intampla de multe ori sa imi doresc sa scriu, dar sa nu am puterea necesara de a compune un post cum trebuie...asta rezulta din faptul ca nu sunt si nici nu ma consider un blogger adevarat. Sunt doar un baiat simplu care-si scrie opiniile si parerile pe aceasta platforma online.

Cum zicea un bun prieten de-al meu pe blog-ul lui, ca in ziua de azi, bloggerii critica, se lauda si se plang pe paginile lor. .... eu tind sa-l contrazic,deoarece blog-ul este ca un jurnal (cel putin din punctul meu de vedere). Pe vremea cand nu aveai un computer acasa, aveai un jurnal din acela cu lacatel in care povesteai ce ai facut sau ce s-a intamplat in ziua care tocmai s-a sfarsit...intradevar, mai mult fetele,deoarece ele sunt o fire mai romantica. Noi,baietii, cred ca eram mai mult cu acel "oracol", pe care il distribuiam prietenilor si colegilor (mai mult prietenelor/colegelor) pentru a afla cate ceva despre ele si pasiunile lor....detalii care te ajutau ulterior in cucerirea aceleia dupa care iti fugeau ochii si nu puteai fii atent la ore....Acum am avansat, totul trecand in mediul online, mai bine spus in social media. Prin social media, intrebarile la care trebuia sa raspunzi in oracol, se regăsesc acum in profilul de facebook, iar jurnalul cu lacatel este inlocuit de blog-ul personal....nu mai ai nevoie de caiete frumos colorate si de stilouri cu penita Pelikan, pentru ca acum ai tastatură si conexiune la internet.

Tehnologia a avut o viteza foarte mare de crestere, iar impactul asupra tinerilor de asemenea a fost unul foarte rapid, trecand de la generatia Turbo (celebra guma cu surprize) la generatia McDonald's. Acum nu mai faci colectie cu surprize(pe care sa le pierzi ulterior la "rișca" sau cu care sa faci schimb de dubluri), ci faci colectie cu jucariile pe care le primesti la Happy Meal...da, a personajelor celebre din filmele de animatie. ...Bine macar ca a mai ramas oul Kinder, care sa ne mai aduca aminte de copilaria frumoasa pe care am avut-o. ....Doamne cat de bucuros mai eram cand venea mama de la servici si, imi aducea un ou Kinder. ...zici ca imi punea Dumnezeu mana in cap. ....si, oricum ciocolata tot ea o mânca, ca eu eram fascinat si in acelasi rand nerăbdător sa descopăr jucaria.

Odata cu varsta care se scurge poate mai repede decat nisipul din clepsidra cumparata din excursiile cu familia la munte, si tehnologia avanseaza odata cu ea. Este era gadgeturilor....era smartphone-urilor. Imi aduc si acum aminte primul telefon pe care mama mi l-a facut cadou. Pfhuu, ce fascinat mai eram de singura lui lumina portocalie si de melodiile polifonice pe care le avea.... Ce camera de 12MP?...Ce sistem de operare?...Ce card de memorie?....nu cunosteam raspunsul acestor intrebari pe vremea aceea. Acum trimiti mail-uri, postezi poze direct pe site-urile de socializare, faci video conferinte s.a.

Uite ca daca ne uitam un pic inapoi si derulam "amintirile din copilarie", observam ca jocurile pe calculator ne-au inlocuit celebrele jocuri din fata blocului. Acum jucam Counter-Strike, nu mai jucam Hoții si Gardiștii, jucam FIFA in loc de Baraj-cu-capul si Miuța, si tot asa. Mie nu-mi pare rau de acest lucru, poate chiar ar trebui sa ma simt mandru ca am facut parte din ultima generatie care a prins astfel de jocuri, sunt doar putin suparat ca "era calculatoarelor" la juniorii din ziua de astazi a ajuns prea dependenta. Multi copii stau numai in fata monitoarelor, obsedati sa termine nu stiu ce nivel la nu stiu ce joc, iar mai grav e ca unii dintre ei aplica in joaca ceea ce vad in jocurile SF, ajugand chiar sa omoare sau sa raneasca pe cineva.

* rișca= jocul copilariei, in care faceam o gaura in pamant, iar de la o distanta de aproximativ 10m, faceam intrecere care arunca mai aproape de gaura sau chiar in gaura, moneda pe care o detinea. Daca nimereai gaura, castigai o surpriza de la guma Turbo. :D