Am handicap, dar vreau sa fiu prietenul tau!...accepta-ma asa cum sunt te rog eu.

Cu totii vedem zi de zi, pe strada, oameni cu handicap...unii batuti de soarta si, altii maltratati de "vanatorii de recompense cersetoriale". Zilele trecute m-a impresionat un tanar... un adolescent cu care soarta nu a fost prea dreapta...toti o sa ziceti acum ca poate mama lui e de vina ca nu a respectat nu stiu ce dieta sau a facut excese pe perioada nasterii...nu e de judecat aceasta fiinta care a avut curajul sa nu-l abandoneze si sa-l creasca asa bolnav cum este. De judecat sunt acele "mame" care se fut la bautura si isi abandoneaza copiii prin spitale sau prin ghenele de gunoi...pe astea nu le poti numi mame, ci CRIMINALE.

..... Acest adolescent statea alaturi de parintii lui pe o banca din statiunea Baile Herculane...mama lui ii dadea suav sa bea apa de izvor...se vedea pe fata ei, saraca, ca este epuizata de efortul pe care il depunea pentru a-l ingriji...dar nu l-a parasit nici o clipa timp de 22 de ani si, nici nu cred ca va face acest lucru. ...suferea de sindromul Down. Tatal lui il mangaia frumos pe frunte...se vedea de la o posta ca si-l dorea...sanatos ce-i drept, dar era mandru ca era copilul lui...era dezamagit ca acea fiinta careia i-a dat nastere nu se va putea bucura de o viata normala...mi-au dat lacrimile cand ii zicea in soapta "ca si-ar da viata numai ca el sa fie sanatos si sa se bucure macar cativa ani de o viata normala!"... e dureros sa vezi niste oameni simpli ca sunt nedreptatiti de soarta...

Mi s-a facut mila de el si, apoi am inceput sa fiu bucuros ca l-am cunoscut...pentru mine este un exemplu in viata...el in sinea lui este un luptator ca incearca sa traiasca, chiar daca boala il macina usor, usor...

E trist...e trist ca noi cei care suntem sanatosi si avem de toate, suntem nemultumiti uneori de faptul ca Dumnezeu nu ne da ceea ce ne dorim... aici ma refer in primul rand la lucrurile materiale...Oare acest tanar stie sau poate macar sa-i ceara dreptul la viata Celui de Sus?...capacitatile lui mintale nu-i permit acest lucru...deci si la punctul acesta este dezavantajat de catre noi. Pentru el viata seamana cu un joc de Monopoly... nu ti-ai cumparat vile sa-ti faci cartier, ramai pe dinafara.

..... De apreciat sunt parintii lui, care obositi de a se mai lupta cu viata in locul lui, continua sa aibe grija de el si il trateaza ca pe un copil normal... de apreciat sunt si pentru faptul ca ei sunt mandri ca i-au dat nastere...nu ca voi, "mame denaturate" care va bateti joc de copiii sanatosi pe care i-ati primit in dar si, ii parasiti prin spitale.

....Cand eram mic, ziceam mereu ca atunci când o sa cresc, o sa ajut totii copiii cu handicap si orfani...pe naiba de mincinos ce eram...sunt sigur ca daca acum as avea multi bani, as uita instant de acesti copii...asa m-a dresat societatea, sa fiu doar pentru mine si sa ma gandesc doar la persoana I singular. ... dar poate pana la momentul respectiv,as putea sa-i ajut cu putinii bani pe care ii am, macar sa le pot fura un zambet.

....Iubiti-va aproapele, dar iubiti-i si pe ei, ca nu au nici o vina!