Te las,te las acum cu bine...

(sursa fotografiei este: http://lonelyreta.blogspot.com)

Nu mă-ntreba, că nu știu să-ți răspund.

Stiu doar ca-mi esti mereu in gand,

Si te doresc, si sper ca maine,

Sa te vad din nou râzând.

Ești ca o ploaie caldă în dis de dimineață,

Ce imi strecoară gingaș,

Un zâmbet de crăiasă,

In patul gol din dulcea noastra casă.

Si te admir, si te privesc,

Cum dulcea-ti ta privire,

Imi da tarcoale si ma soarbe-ncet,

Cu lacrimi de iubire.

Mi-e dor, mi-e dor de sanii tai cei fermi,

Si de-ale tale șolduri,

Să îmi aduc aminte-ncet,

Cum exploram eu Mapamond-ul.

Cum te-am pierdut, eu habar n-am,

Dar știu c-o să mai vină,

Iubirea ta din când în când,

Să mă alină.

In fiecare miez de noapte,

Un inger de-al tau vine,

Sa ma sarute-ncet pe piept,

Și-n brate să mă țină.

Cu brațele-ti stergi ochii,

De lacrimi fara rost,

Caci te-am pierdut iubito,

Si sunt un mare prost.

Te las, te las acum cu bine,

Sa fii mai vesela decat ai fost,

In anii petrecuti cu mine.

...aceasta poezie compusa în cinci minute, ți-o dedic tie... care te regasesti in ea....Iti doresc tot binele din lume si toata fericirea pe care universul a pastrat-o pentru tine, acolo undeva intr-un coltisor prafuit...