Femeia, un bun necesar... bărbatului!

...Cred ca ați trecut cu toții prin acea perioada, stare, când ați primit atât de multe palme de la viata, încât nu puteați sa va ridicați de jos!

...Trec printr-o perioada dificila, plina de greutăți pe care încerc sa le depășesc...dar știți care este partea cea mai grea?..faptul ca duc aceste lupte singur. Cand am venit prima oara in Bucuresti si am vazut cate "bunataturi" sunt, am zis ca nu e cazul sa ma implic intr-o relatie, deoarece statutul de aventurier mi se potriveste cel mai bine. Nu regret ca m-am infruptat din aceste bunataturi ale studentiei (petreceri, beții, nopti nedormite...in patul de acasa, fete, etc.), dar parca mi-a ajuns....simt nevoia sa am alaturi de mine o persoana de gen feminin, care sa aiba grija de mine si cu care sa-mi impart timpul. ...Cine a spus ca un barbat poate trai fara o femeie alaturi, sigur e prost, ori sigur se face! Sunt de parere ca prezenta unei femei in viata unui barbat schimba totalmente mentalitatea, caracterul, felul de a fi si multe alte lucruri...exact ca in acel citat celebru: "In spatele unui barbat puternic, se afla intotdeauna o femeie!"...sunt total de acord cu asta.

Oamenii in varsta si cu experienta de viata in acelasi timp, cu care interactionez, sustin ca aceste greutati sunt ca un fel de test pe care trebuie sa-l trec. Intrebarea mea pentru ei este: "De ce testul asta are asa de multe intrebari?"...parca este o regula ca atunci cand ai un necaz, acesta sa nu vina niciodata singur. ..pai ce-i aici, frate?...dau cumva vreo petrecere, de vin atat de multe greutati consecutive? ...Am avut un weekend de cosmar, in care mi-am pierdut telefonul. Marea majoritate a prietenilor mi-au spus: "Ce naiba ma Laur, este doar un telefon!...muncesti si iti cumperi altul!"...doar cei care ma cunosc cu adevarat si, aceia sunt putini, stiu cate sacrificii am facut pentru a-mi achizitiona acel telefon...si da frate, sunt dependent de tehnologie. Poate suna aiurea, dar ma atasasem asa mult de el...chiar daca era un simplu obiectiv, facea parte din mine.... era acel obiect care ma ajuta sa fiu organizat in cadrul job-ului, ma tinea la curent cu noutatile, ma trezea in fiecare dimineata si ma ajuta sa socializez.  

De ce oare atunci cand avem probleme, greutati, simtim mai mult nevoia sa fugim de ele, sa ne ascundem undeva, in loc sa dam piept in piept cu ele si sa le aratam ca suntem mai puternici ?... sunt o fire slaba si situatia in care sunt  imi confirma acest lucru. ...In momente de genul, ai nevoie de un prieten adevarat care sa te sprijine sau de o persoana iubita alaturi care sa te incurajeze si sa te ajute sa treci peste. ...si apropo, tot weekendul acesta o persoana foarte draga mie m-a dezamagit complet, mintindu-ma in cel mai nesimtit mod. Tineam foarte mult la acea persoana si o adoram mult de tot...dar mult de tot, daca intelegeti.

...Nu simt ca ma plang, simt doar ca odata cu acest post ma descarc, iar pe voi, cei care il cititi, va simt ca fiind alaturi de mine.  ...Chiar nu am mai trecut niciodata printr-o perioada asa de "slaba", care sa ma doboare... sunt foarte dezamagit de anumite persoane dragi, de țara aceasta si de semenii mei. ...sunt degustat de norocul prostilor si de ceea ce se intampla cu oamenii care sunt cu adevarat buni. Nu stiu, dar oare Bunul Dumnezeu nu doreste totusi sa dea un echilibru, o balanță, lucrurilor?

Vad oameni in jurul meu care nu au niciun stres...sau cel putin asta arata in exterior. ...Ma intreb oare au vreo reteta anume pe care o urmeaza, sau care este secretul straii lor de " durere-n cot"?


Va pup si, va urez sa aveți o vara lipsita de griji !..sau ce a mai rămas din ea :)